Manchester United, cu 20 de titluri în prima ligă și trei Cupe ale Campionilor, încheie pauza pentru echipele naționale cu un singur punct peste zona retrogradării din Premier League.
Clubul care a terminat cel mai slab în ultimii 22 de ani pe locul al treilea nu a mai ajuns mai sus de locul al treilea de aproape o jumătate de deceniu. Acum se află pe locul 18, iar discuțiile despre retrogradare în Championship nu mai sunt chiar atât de neserioase.
Problema nu este doar clasamentul. Este și felul în care echipa reacționează la momentele pozitive. După revenirea de la 2-0 din meciul cu AS Roma, din Liga Campionilor, United a mai recuperat un handicap de două goluri, acasă, și a salvat un punct împotriva unei echipe din aceeași competiție. Totuși, nu s-a văzut nicio bucurie vizibilă. Jucătorii par să își țină emoțiile sub control, ca o echipă care nu mai știe să se relaxeze și care rămâne mereu în modul de luptă sau fugă.
Cifrele care arată o problemă de mentalitate
Înainte de weekend, United ocupa primul loc în Premier League la numărul de șuturi încercate, cu o diferență de 15 față de următoarea echipă. În același timp, era pe locul 20 la golurile marcate din faze fixe, pe locul 19 la golurile primite din faze fixe, pe locul 10 la procentul de dueluri câștigate la sol și pe locul 12 la procentul de dueluri aeriene câștigate.
Aceste date sugerează o echipă ghinionistă, care ratează mult în fața porții. Dar, dacă luăm în calcul tot tabloul, clasamentul general arată că United are rezultate de locul 19. Echipa are suficient talent pentru a lupta pentru un loc în primele patru, însă joacă pe porțiuni mari ale meciurilor ca o formație de mijlocul clasamentului. Apoi, din cauza unor greșeli care schimbă meciurile și a lipsei de concentrare pe fiecare minut, ajunge în zona de jos.
Dacă Jurgen Klopp avea la Liverpool „Mentality Monsters”, Carrick are acum „Melancholic Messes”. Această echipă pare să primească goluri în cele mai ciudate momente și în situații care puteau fi evitate. Se oprește brusc, ca un fuzibil defect, și este probabil cea mai bună din campionat la a citi ce scrie după meci în presă.
Carrick, moștenirea lui Amorim și problema din centrul terenului
Dificultățile devin și mai greu de ignorat dacă ne uităm la sezonul trecut. Carrick a preluat o echipă dezorganizată de Ruben Amorim și a transformat-o într-un ansamblu funcțional, care a urcat până pe locul al treilea. Doar un jucător important din acel lot a plecat: Casemiro. Clubul a cumpărat trei jucători pentru a-i ocupa locul, însă, după zece meciuri, mijlocul terenului rămâne nesigur și uneori pare chiar imposibil de gestionat.
Clubul a mai pierdut și alți jucători importanți, precum Scott McTominay, desemnat Jucătorul Anului în Serie A în sezonul 2024-2025. Mulți dintre cei care au fost lăsați să plece au fost trimiși în căutarea unor îmbunătățiri, în timp ce alții rămân în lot datorită performanțelor din trecut.
Carrick nu pare a fi soluția pe termen lung. Nu are, din câte se vede, experiența tactică sau managerială necesară pentru a readuce United pe un loc în primele patru. Este adevărat că nu a refuzat postul și că existau motive să se spere că va arăta calități noi în cariera de antrenor. Însă, după decizia de a-i da postul pe termen lung, clubul este blocat cu el.
Indiferent dacă United se desparte de Carrick în pauza pentru echipele naționale sau așteaptă până în ianuarie, clubul trebuie să găsească soluții reale pentru lotul actual. Revenirile din acest sezon arată că echipa are caracter, dar și că se află mereu într-un ciclu în care așteaptă următorul gol primit. Pentru un club de talia lui United, un punct după o revenire nu ar trebui să fie motiv de sărbătoare. Întrebarea rămâne: unde va termina această echipă sezonul și ar accepta, în momentul de față, să fie a opta?