Etapa a 3-a din UEFA Champions League a adus o avalanșă de goluri: 74 în 18 meciuri, o medie de 4,1 pe meci. Paris Saint-Germain a învins-o pe Barcelona, Real Madrid pe RB Leipzig, Liverpool pe Villarreal, Real Betis pe Feyenoord, iar Aston Villa pe Viking FK. Toate cele cinci echipe rămân cu parcurs perfect, 3-0-0. Șocul serii a venit de la Como, care a învins-o categoric pe Manchester United și a pus viitorul lui Michael Carrick sub semnul întrebării. Bayern Munchen și Arsenal au oferit un 2-2 spectaculos pe Allianz Arena, iar Bukayo Saka a părăsit terenul șchiopătând, accidentat, din primele minute.
Jurnaliștii Gab Marcotti, Sam Tighe, Mark Ogden și Beth Lindop analizează cele mai importante subiecte ale etapei.
Va regreta PSG intensitatea din meciul cu Barcelona?
PSG a câștigat „bătălia” cu 4-2 acasă în faza ligii, dar a plătit un preț greu. Ousmane Dembélé a ieșit șchiopătând după doar 20 de minute, iar Marquinhos și Khvicha Kvaratskhelia au părăsit și ei terenul accidentați în jurul minutului 60. Kvaratskhelia, unul dintre cei mai buni jucători ai lumii, a fost între timp declarat indisponibil pentru restul sezonului, din cauza unei rupturi de ligamente încrucișate. Întrebarea este dacă Luis Enrique va regreta și dacă acest episod îi periclitează șansele la un istoric „three-peat” în Champions League.
Ogden nu cumpără această teorie. Jucătorii se pot accidenta oricând, iar Kvaratskhelia, Dembélé sau Marquinhos ar fi putut păți același lucru duminică, în meciul de la Lyon din Ligue 1. Luis Enrique și-a odihnit și rotit toate vedetele pe parcursul sezonului. Ogden consideră că a făcut bine trimițând echipa cea mai puternică, pentru că a fost o ocazie rară ca starurile sale să înfrunte o formație capabilă să le pună probleme. Dacă PSG și-ar ține vedetele deoparte în meciurile cu Barcelona, ar avea un sezon plictisitor și lipsit de provocări în Franța.
Lindop îl susține. PSG vs Barcelona este mereu o afiș de gală, iar accidentările puteau apărea oricând în sezon. Parizienii au luxul de a-și odihni jucătorii în competițiile interne, ca să fie la cel mai bun nivel în Champions League, iar abordarea le-a adus rezultate în ultimele sezoane. Totuși, pierderea lui Kvaratskhelia este o veste proastă. Când e în formă, el este unul dintre cei mai plăcuți de urmărit jucători din Europa și îi oferă PSG-ului o dimensiune în plus. Echipa lui Luis Enrique rămâne favorită la păstrarea trofeului, dar absența lui este o lovitură uriașă.
Marcotti spune că fotbalul nu funcționează așa. Te poți accidenta oricând, iar ce nu vrei este să te accidentezi pentru că ești suprasolicitat și obosit, ceea ce nu e cazul PSG-ului. El amintește că echipa a câștigat campionatul cu șase puncte avans și că nu a urcat pe primul loc decât la mijlocul lui ianuarie. Dacă pierde duminică seara cu Lyon, ar putea cobori pe locul șase. Pierderea lui Kvaratskhelia o face mai slabă, dar PSG are multe opțiuni în atac: Maghnes Akliouche, Ferran Torres și Mika Godts. În opinia lui, mai greu de înlocuit sunt fundașul central Willian Pacho sau mijlocașul Vitinha.
Tighe crede că valoarea lui Kvaratskhelia este subestimată. Ar susține că este cel mai bun extremă stânga din lume, presupunând că Kylian Mbappé este considerat oficial atacant fără chef, și unul dintre primii 10 jucători ai lumii. Pierderea lui pe tot sezonul e o lovitură serioasă. PSG are mai multe variante pe aripi, cu Désiré Doué crescând spre statutul de superstar și cu transferurile de vară, dar stilul lui Luis Enrique este intens și cere adâncime în lot. Parizienii și-au pierdut cel mai bun jucător de bandă.
Este reală forma lui Liverpool sub Andoni Iraola?
Liverpool a câștigat și marți seara, 4-3 cu Villarreal, după ce a ajuns la 0-2 din vina proprie și a marcat apoi patru goluri consecutive. Echipa are parcurs perfect în Champions League și a pierdut o singură dată în toate competițiile, cu Manchester City. Totuși, multe nume mari (Bradley Barcola, Florian Wirtz, Alexander Isak) nu și-au arătat încă adevărata valoare, Dominik Szoboszlai joacă accidentat, postul de fundaș dreapta nu este stabilizat (deși Ronald Araújo se descurcă bine într-un „împrumut de urgență”), iar evoluțiile dinamice ale lui Rio Ngumoha maschează multe probleme de fond.
Lindop spune că nimeni la Liverpool nu are iluzii: echipa lui Iraola e încă un proiect în lucru. Pare cu un nivel sub cele mai bune formații europene și a fost mai ales slabă în prima jumătate de oră cu Villarreal. Este prea imperfectă pentru a câștiga Premier League sau, probabil, Champions League, deși în Europa nu poate fi niciodată exclusă. Iraola implementează un sistem nou cu jucători care încă se obișnuiesc unii cu alții, iar răbdarea este necesară, mai ales după problemele recente cu accidentările. Ngumoha este un motiv real de optimism: marți a avut cea mai completă prestație în tricoul lui Liverpool. Are doar 18 ani, deci nu ne putem aștepta la asemenea evoluții săptămânal, dar are un viitor foarte luminos pe Anfield.
Tighe consideră evoluția lui Ngumoha cel mai mare lucru pozitiv pentru Liverpool, în afară de cele trei puncte. Tânărul a arătat bine pe flancul drept și pare capabil să rezolve ceea ce părea o dilemă reală pentru Iraola. Liverpool a început sezonul cu patru extreme care preferă toate partea stângă, ceea ce a creat un dezechilibru în lot. Iraola a încercat deja mai multe variante (Cody Gakpo, Víctor Muñoz, Ngumoha), iar ultimul pare cel care se poate impune. Este nevoie de mai mult, dar situația e foarte promițătoare.
Marcotti spune că e un fals început de drum, în sensul că Iraola nu este genul de antrenor care are impact imediat în rezultate. Fotbalul lui e diferit și are nevoie de timp. El amintește că Bournemouth a strâns doar trei puncte în primele nouă meciuri ale lui Iraola, apoi a progresat de la locul 11 la 9 și la 6. Procesul va fi lent și pentru că a moștenit un lot prost construit, cu jucători care nu se potrivesc neapărat cu ce vrea să facă. Liderul defensiv Virgil van Dijk va pleca probabil, deci va trebui să refacă apărarea de la zero sezonul viitor. Iraola a mai făcut asta: a pierdut trei dintre cei patru fundași într-o singură vară la Bournemouth și a revenit mai puternic. În plus, nu îl are pe atacantul central titular, Hugo Ekitike, până după Anul Nou. Rezultatele vor depinde de individualități, într-un proces de peticit, începând cu Araújo la fundaș dreapta.
Marcotti vede și semne bune: chiar și când joacă prost, Ryan Gravenberch învață mult, Jérémy Jacquet prinde încredere, iar Muñoz pare utilizabil. Ei vor defini viitorul lui Iraola, dar un Liverpool „real” al lui nu va apărea mai devreme de un an.
Ogden crede că Liverpool merge bine. Echipa e în tranziție și nu va lupta cu Arsenal și Manchester City pentru titlu, dar orice club trebuie să sufere când apasă butonul de reset. Ngumoha este cel mai strălucit talent ofensiv al ei, ceea ce nu pune într-o lumină bună nici pe Wirtz, nici pe Barcola. Liverpool este totuși spectaculos în atac și va marca probabil mai mult decât primește în majoritatea meciurilor. Răbdarea nu mai există în fotbalul de top, dar la Anfield ea este necesară. Iar lucrurile ar putea sta și mai rău, vezi Manchester United.
Trebuie demis Carrick imediat după 1-4 la Como?
Manchester United a pierdut cu 4-1 la mica formație Como, iar după meci jucătorii și-au aruncat săgeți. Căpitanul Bruno Fernandes a pus public sub semnul întrebării tactica lui Michael Carrick. Rămâne de văzut dacă Carrick trebuie demis pe loc sau după pauza internațională, și dacă Lisandro Martínez a avut dreptate în tirada de săptămâna trecută.
Tighe spune că nu poate fi vina exclusiv a lui Carrick, pentru că un club are nevoie să funcționeze bine la toate nivelurile. Totuși, interviul lui Martínez l-a salvat masiv pe Carrick. Echipa nu este bine construită și nu funcționează cum trebuie, deși ar putea arăta mult, mult mai bine cu actualul lot. United a terminat vara fără fundaș stânga și fără atacant, dar a luat mijlocași buni care joacă îngrozitor. Este vina jucătorilor, a antrenorului sau a amândurora? Youri Tielemans a trecut brusc de la unul dintre cei mai buni mijlocași din Premier League la un jucător departe de acel nivel. Cu aceeași logică, Andrey Santos merită mai multă îngăduință: dacă Tielemans se chinuie, firesc se chinuie și Santos. Carrick poartă o mare parte din responsabilitate, dar nu toată.
Ogden e de acord, dar atrage atenția asupra unui lucru vizibil tot sezonul: jucătorii lui United nu arată în formă fizică. Statisticile lor de alergare sunt printre cele mai slabe din Premier League, iar lipsa de condiție fizică ține de antrenor și staff. United are un lot plin de nepotriviți, unii datând din vremea lui Louis van Gaal (2014-16), precum Luke Shaw, iar prea mulți jucători sunt fie prea slabi, fie prea bătrâni, fie ambele. Carrick trebuie să plece, pentru că nu este calificat pentru un post de talia celui de la United. Spune că nu funcționează niciodată când un antrenor interimar primește postul definitiv. United are nevoie de un antrenor care să-i pună în formă, să-i organizeze și să impună disciplină. „Hello, Mr. Antonio Conte.”
Lindop simte o oarecare compasiune pentru Carrick. Declarațiile lui Martínez arată un club în dezordine în culise, chiar dacă United vrea să proiecteze unitate. Carrick e ultimul dintr-un lung șir de antrenori care se chinuie pe Old Trafford, iar nu există o soluție miraculoasă, mai ales dacă conducerea de deasupra lui rămâne neschimbată. Totuși, zilele lui par numărate: a făcut o treabă excelentă stabilizând nava sezonul trecut, dar nu a avut niciodată anvergura pentru rolul pe termen lung. Conte ar însufleți lucrurile, dar o asemenea uniune s-ar încheia probabil dezastruos. Ar fi, însă, un conținut excelent pentru documentarul „All or Nothing” al clubului.
Marcotti preia citatul lui Ogden, că nu funcționează niciodată când un interimar primește postul permanent, și aduce exemple:
Roberto Di Matteo a fost interimar și a câștigat Champions League. Zinedine Zidane a fost interimar și a câștigat trei Champions League. Hansi Flick a fost interimar și a câștigat Tripla (și acum se descurcă destul de bine la Barcelona). Tony Barton a fost interimar și a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Aston Villa. Edin Terzic a fost interimar și a câștigat Cupa Germaniei, apoi a ajuns în finala Champions League. Garry Monk a înlocuit-o pe Swansea City, amenințată cu retrogradarea, pe Michael Laudrup, și a dus-o pe locul 8 în sezonul următor. Chris Coleman a fost interimar la Fulham, amenințată cu retrogradarea, și a dus-o pe locul 9 anul următor.
Problema, spune Marcotti, este că toți aceia aveau fie jucători excepționali, fie un club foarte solid, fie ambele. United nu are niciuna. Sunt două întrebări distincte: dacă Carrick poate duce United unde vrea să ajungă (probabil nu, deci trebuie să plece, pentru că saltul a fost prea mare, adaptarea la fotbalul de la mijlocul săptămânii e dificilă și se vede că jucătorii aleargă în jumătate de viteză) și ce nu merge în club, unde, evident, nu e vorba doar de Carrick. Aici Martínez a avut dreptate: sunt probleme serioase de comunicare și de lipsă de direcție, legate de responsabilitate și viziune, nu doar de mercato și de alegerile lui Jason Wilcox. Nu se vor rezolva imediat. Marcotti remarcă și că, la un meci critic, singurii jucători seniori de câmp de pe bancă au fost Joshua Zirkzee, Amad Diallo și Carlos Baleba.
Ogden îi acordă lui Zidane și Flick, dar notează că Di Matteo a plecat la câteva luni după ce semnase un contract nou, soarta care îl așteaptă și pe Carrick. Marcotti replică: „Deci trecem peste Coleman, Barton, Monk, Terzic?” Și adaugă că majoritatea fanilor lui United ar fi fericiți ca Carrick să câștige Champions League și apoi să fie demis.
Ce arată 2-2 dintre Bayern și Arsenal?
Bayern Munchen și Arsenal, două pretendente la trofeu, au făcut un 2-2 spectaculos. Arsenal a fost aproape la capacitate maximă, fără William Saliba, în timp ce Bayern i-a avut absenți pe Joshua Kimmich, Michael Olise (suspendat) și Jamal Musiala. Luis Díaz a intrat din postura de rezervă, dar a ieșit accidentat.
Lindop spune că a fost un meci de înaltă calitate între două echipe de top, cu trei goluri superbe. Arsenal va fi mai mulțumită, nu doar pentru că a egalat târziu, ci pentru că a oferit o altă prestație matură în deplasare, care arată cât este de greu de învins în Europa. Pierderea lui Saka în prima repriză a fost o lovitură, dar Eberechi Eze s-a descurcat bine când l-a înlocuit, iar dacă vreun lot e pregătit pentru accidentări, acela este al lui Arsenal. O vede din nou departe în competiție. Despre Bayern, e greu de judecat cu atâția accidentați. Vincent Kompany va fi dezamăgit de cum a gestionat meciul la 2-1, dar cu revenirea unora dintre vedete, echipa va fi diferită.
Marcotti crede că, dacă nu am fi văzut Barcelona vs PSG, acesta ar fi fost meciul rundei. Pierderea lui Saka după 10 minute nu a ajutat-o pe Arsenal, dar echipa a arătat mult caracter. A fost Arsenalul din sezonul trecut: se retrage, rămâne compactă și încearcă să joace în tranziție. Nu ar trebui să joace așa în fiecare meci (nici Mikel Arteta nu crede asta), dar a fost abordarea corectă în deplasare. Marcotti nu e fan Viktor Gyökeres, dar a fost alegerea potrivită și nu e sigur că Kai Havertz ar fi putut da pasa pe care a dat-o pentru golul lui Declan Rice.
Bayern a fost dezamăgită pentru că a condus cu 2-1 acasă în repriza a doua și nu a câștigat, dar trebuie evaluată cu indulgență. Lipsa lui Kimmich se simte și mai mult: Tom Bischof e foarte bun, dar are mult de recuperat până la leadershipul lui Kimmich. Alphonso Davies a arătat că poate încă face față ca extremă, iar absența lui Olise lasă un gol uriaș. Marcotti remarcă faptul că, deși ambele echipe au încercat să fie fizice și compacte, ambele goluri de deschidere au venit din pase excepționale în tranziție: de la Martin Ødegaard, dar mai ales de la Harry Kane. Arsenal a găsit o cale să neutralizeze Bayern, dar nu și clasicul Kane care coboară și găsește extreme în viteză. „Nu există răspuns la asta.”
Ogden consideră că Bayern are un lot mai bun, cu mai mulți jucători talentați și un marcator, Kane, exact ce îi trebuie lui Arsenal ca să facă pasul următor. Ambele vor ajunge departe, dar dacă nu ar fi dat de PSG în semifinala sezonului trecut, Bayern ar fi ajuns în finală. Are mai multe opțiuni și flexibilitate tactică și joacă într-un campionat mai puțin competitiv decât al londonezilor, deci este un pariu mai bun pentru trofeu. Acum PSG, Bayern și Barcelona sunt clar peste restul, iar Arsenal e în grupa următoare. Arteta trebuie să adauge varietate și aventură tacticii echipei pentru a deveni o amenințare reală pentru cele trei mari.
Tighe vede un rezultat care convine tuturor. Bayern se așteaptă mereu să câștige acasă, dar cu absențele și fiind „doar” un meci din faza ligii, remiza e acceptabilă. Arsenal a făcut ce trebuia, iar faptul că accidentarea lui Saka nu a dat-o peste cap este un mare plus. Gravitatea accidentării lui Saka îl va îngrijora pe Arteta mai mult decât punctele pierdute. O remiză în deplasare cu o echipă din urna 1 este absolut în regulă.
Ce a mai ieșit în evidență în etapa a 3-a?
Tighe a remarcat victoria cu 5-1 a lui Manchester City în fața lui AEK Atena, obținută în mare parte datorită unui grup de jucători crescuți la academie. Phil Foden a fost starul serii, cu un hat-trick, și i-a arătat antrenorului Enzo Maresca că are foc în el. Două dintre goluri au venit după pase de la Rico Lewis, iar Floyd Samba, de 17 ani, a obținut lovitura liberă care a declanșat totul. Mai târziu, Ryan McAidoo și Kaden Braithwaite, ambii de 18 ani, au intrat și au avut impact, primul pasând la al treilea gol al lui Foden.
Ogden a răspuns că prezența scăzută pe Etihad a fost o problemă. Înțelege că fotbalul e scump pentru suporteri, dar numărul mare de locuri goale arată baza relativ mică de fani a lui City, care nu se potrivește cu veniturile comerciale ale clubului, egale cu ale lui Real Madrid și mai mari decât ale lui Manchester United. Când United a jucat cu Sabah FK pe Old Trafford luna trecută, au plătit bilet 73.685 de fani. Prezența oficială la meciul cu AEK a fost de 40.042. Când suporterii obișnuiți ai lui City nu-și permit biletele, clubul nu are destui fani care să preia locurile libere. Nu e rușinos, dar un club care se declară putere comercială globală trebuie să umple stadionul, cum fac Real, United, Liverpool și Bayern Munchen.
Lindop a vorbit despre Kane, în contextul galei Balonului de Aur de luni. Atacantul nu a fost la cel mai strălucitor nivel în 2-2 cu Arsenal, dar a ieșit cu un gol și o pasă decisivă: a pasat superb către Davies și a transformat apoi calm un penalty. Recordul lui de golgheter e fenomenal, dar varietatea pasei îl face atât de plăcut de urmărit, iar acuratețea sa cu Arsenal a fost astfel încât, într-o altă seară, ar fi putut încheia cu trei pase decisive. Lindop recunoaște o posibilă părtinire engleză și speră să câștige trofeul la gala de la Londra.
Marcotti a spus că a avut destul din criticile la adresa lui City și nu îl interesează Balonul de Aur, așa că s-a concentrat pe Como. Nico Paz ar putea intra acum în aproape orice echipă din lume. Marcotti notează că Como a jucat fără trei titulari (Trevoh Chalobah, Assane Diao și Moise Kean) și că ultima dată când United a primit patru goluri într-un meci a fost în mai 2025, în deplasare la Brentford. „Cesc Fabregas este pe bune.” Como a cheltuit peste posibilități și va fi probabil vizitată de „zâna Fair Play-ului Financiar”, plătind un preț mare, dar jucătorii de pe teren sunt în mare parte fie tineri, fie oameni modești renăscuți sub Cesc.